Mioritic.

Am început să mă plictisesc să tot spun “numai în ţara asta e posibil aşa ceva”. Pe bune, o spun în fiecare zi şi deja mi-a devenit cvasi-tic verbal. Pentru că în fiecare zi dau de situaţii stupide şi absurde care au ajuns să-mi pară emblematice pentru România. Mi se pare că ţara asta face ce face şi o dă în bară. Se pune ceva nou, se strică. Se fură. Dispare. Se implementează o nouă metodă pentru….se duce de râpă. Se uită detalii pe ici pe colo, în locurile esenţiale. Tipic: greşelile flagrante. Am început să construim un pasaj suprateran înainte să primim aprobările de a demola casele oamenilor. Am început să cârpim străzile din centrul vechi dar neapărat pe toate o dată astfel încât toată zona să se asemene cât mai fidel cu nişte tranşee. Etc, etc. Acum sunt super trendy grevele: profesorii au făcut o grevuţă în octombrie dar a murit repede, se pare că după greva metroului se va face greva CFR pentru că se asortează (greva RATB anyone?), până şi o mână de oameni foarte serioşi de la Filarmonica George Enescu fac grevă. Şi apropo de greva de la metrou, că asta e cea mai trendy (şi tocmai pentru că e atât de comercială ma abţin s-o mai comentez), am văzut la TV o imagine tipic mioritică pe care aş transforma-o in tablou dacă aş mânui penelul cu talent: zeci de oameni împingând, opintindu-se, îmbulzindu-se să intre într-un autobuz plin ochi. Dacă ar avea conştiinţă, legile fizicii s-ar simţi foarte ofensate de aceşti oameni care nu ştiu că acolo unde nu mai e loc, fizic, să intri, nu poţi intra. Amicul Cristi S. se distra teribil când îi spuneam într-un 301 foarte plin “oamenii aştia –femeile din maşină- vor avea naşteri uşoare; ia uite cu cât sârg împing toate!”
Ştiu că ne sunt pline plaiurile de revoltaţi care strigă în mod constant că avem o ţară de doi lei (vechi), dar se pare că dorinţa mea permanentă de individualitate s-a cam mistuit pentru că, iată, mă alătur şi eu lor. Dar i-aş întreba “de ce nu plecaţi pe plaiuri mai normale dacă nu vă convine?”. Eu aşa o să fac după ce-mi iau diploma aia care atestă că am ieşit un fel de ingineră din “cea mai prestigioasă şcoală de ingineri din România” (haha. vezi "mesajul rectorului" de pe upb.ro). Şi să nu-mi spuneţi vestita replică “dacă toată lumea ar pleca s-ar duce ţara de râpă”. Unde să se mai ducă? Şi ce putem face noi s-o oprim dacă rămânem aici şi murim cu ea de gât? Eu, una, pe la 19 ani m-am vindecat de iluzia că repar eu ceva în ţara asta dacă rămân aici şi mă lupt pentru ea. Mai bine mai târziu…