Mândrie şi prejudecată (sau cum a descoperit Gianny cartea)

Deci frăţică, dumincă seara ies io pă la bloc cu bagabonţii mei zic hai o sămânţă un suc la scară pe trepte. Am scos şi nişte muzică nouă de pe net, io nu-s d-ăla cu manele aşea, mie-mi place house şi astea, da la un bairam mai merge; aşa că aveam şi nişte piese de la Romeo Fantastik da’ d-alea mai dă suflet aşa. Stăteam noi la ţigare acoloşea, mai trecea câte-o pisi d-asta dîn cartier mai băgam şi noi o caterincă astea, băieţi suntem. Şi la un moment dat vine două gagici din bloc, Ionela de la 1 şi Stelista de la 6. E fete bune ele aşea da cam cu fiţe-n cap că cică ele nu stă să mănânce seminţe la bloc că nu-s ţărănci şi vrăjeli d-astea; cică să mergem prin centru la plimbare. Le zic “Păi ce fă sunt bunică-mea să mă plimb pă centru duminică seara?” şi ăştia dă eram cu ei râde şi ei dă se prăpădeşte. Da până la urmă na, zic să mergem unde vor ele că io-s băiat finuţ şi ele e fete şi zic hai să fiu io dă treabă şi băieţii ăilalţi că hai mă să mergem. Da mă ofticam aşea niţel că io eram doar în trening, lejer aşea dă cartier c-am zis ca nu-mi iau blugii noi şi cămaşa D&G ca să stau la bloc.
Ne urcăm în 40 goool frăţie, îmi trag doo scaune să am şi dă picioare şi bag “Valoarea mea” să audă toată lumea. Io le am pă muzică aşea, şi ştiu să bat ritmu ăla de la manele pe scaune ştii? Talent rău. Zice fetele astea dă era cu mine da aşea tare să audă lumea care era pă tramvai cu noi “Hai bă Gianny nu mai face şou aicea că se uită lumea urât la noi” şi dup-aia râde amândouă. Şi râd şi io da dup-aia mă uit în faţă şi o văd pă o fată că se uita urât la mine. Stătea pă scaunele alea trei dă e in faţa la tramvai de-i atârnau picioarele în jos pă ele. Era şucară ea aşea că avea păr d-ăla creţ dă zici că e încâlcit da ştii ce făcea frate? Bă nu ştiu nu prea am mai văzut da citea o carte ca alea dă şcoală. În tramvai frăţică. Şi zic ia să mă bag io pă vrăjeală cu fata asta da aşa la modu fin c-o văd că e cu cărţi cu astea. Mă aşez io lângă ea, văd că nu se uită la mine că aşa face toate da io le văd că râde ele în sinea lor.
“Te deranjează dacă stau şi io aicea fata?”
“Nu, treaba ta”.
A dracu asta mă.
“Da pot să citesc şi io cu tine?”
“Ce, tu ştii să citeşti?”
Bă frăţie nuş da asta m-a durut aşa puţin la corason. Adică ce, io am faţă de prost? O întreb şi pă fata asta şi zice:
“N-am zis asta, te întrebam doar dacă ştii”
Îi arăt io că Gianny nu e prost:
“Păi am citit şi io la şcoală nişte cărţi”. Şi-i zic dă Baltagu şi nuş ce pana mea ne-a mai pus doamna să citim, da io nu le-am citit nici p-alea aşea cu totu am citit decât nişte rezumate da fata nu ştie. Dupa-aia stau lângă ea şi citesc cu ea da nu înţeleg nimic, era ceva cu unu Darsi care o cerea pă una dă nevasta. În fine, mă plictisesc şi mă uit la cartea aia şi era groasă frăţieee. Şi fata asta era pă la mijlocu la carte.
“Auzi fata da ce carte e asta?”
“Mândrie şi prejudecată, e o carte scrisă demult, pe la 1800”.
Ăoleu, d-aia dă la stră-stră-bunica.
“Auzi fata, da tu ai citit toate paginile astea?”
“Da.”
“Şi în cât timp?”
“Păi vreo 4 zile.”
Mă uit la pagină - două sute doişpe, să-mi moară ce-am pân casa dacă te mint! Mă râd io în sinea mea aşa şi-i zic lu fata că io n-o ard cu d-astea cu cititu că mie nu-mi place şi văd că se strâmba cică “Păcat”. Ce păcat frate foarte bine!! Da ca să-i placă dă mine aşea puţin că o văd că e jmecheră aşa şi are şi pirs d-ăla în nas cum are şi Stelista îi zic:
“Da şi io am citit acu vreo lună o carte marfă aşa da nu mai ştiu cum se chema da mi-a plăcut să ştii.”
“Oo, bravo”. O văd că zâmbeşte, am vrăjit-o gata şi mă bucur aşea că ea e drăguţă şi zâmbeşte frumos şi îi zic că e drăguţă. Ea zâmbeşte iară şi e clar că şi la fată îi place dă Gianny aşa că îi cer ID-u dă mess. Şi bă frate, nu vrea să mi-l dea. O bag p-aia că nu, că să vezi, că decât să vorbim şi noi să ne cunoaştem, să fim prieteni da ea că nu. Nuş frate urâtă faza. O văd că se ridică şi mă uit pă geam văd că suntem la Unirea şi tre să coborâm şi noi. Ăia dîn spate îmi face semn şi dau să mă duc spre ei da mă mai uit la fată umpic şi văd că ia iar se uită la mine şi zâmbeşte aşea frumos şi zice:
“E fain să citeşti, poate mai încerci şi tu”
Şi coboară.
Nu ştiu bă da mi-a intrat la corason asta şi acu când mă duc acasă o să mă uit pân debara că are ai mei nişte cărţi d-alea de când erau ei mai tineri, să văd poate iau şi io una la citit. Păi ce bă Gianny e incult?